"Cine știe, face; cine nu știe, conduce; cine nu știe și nici nu conduce, învață pe alții cum să facă sau să conducă." - zice o frază a lui Murphy care-mi place mult. Și-mi place pentru că am experimentat, în ordine cronologică cele 3 faze! Sau, mai precis zis, sunt pe cale să experimentez pe ultima.

Adică:

Cine știe, face

La început cred că știam: am făcut software development. Direct, la firul ierbii, am scris SW embedded, adică SW care face parte din sisteme multidisciplinare (mașini-unelte, automotive, construcții, industria chimică, etc.). Și am petrecut ceva timp în faza asta. Pentru că chiar mi-a plăcut să găsesc soluții și să fac lucrurile să funcționeze .

Cine nu, conduce

Încet, încet, însă, pe măsură ce timpul trecea nu că mi-a plăcut mai puțin ce făceam, dar parcă încolțise ideea că pot face mai mult, că, poate fără să-mi dau seama acumulasem o expertiză care ar putea fi pusă și altfel în valoare. Și atunci, aliniindu-se planetele, norocul a făcut să se înființeze în Craiova filiala unei firme importante din Germania din domeniul automotive, Hella. . Un centru tehnic de cercetare-dezvoltare. Asta se întâmpla in 2007. Unde am fost acceptat pentru o poziție de management. 25 de colegi au fost primii angajați. Acum sunt 600+. Din 2012 am răspuns de toată filiala. Aproape toți cei peste 600 au fost intervievați pentru angajare (și) de mine. Și mult mai mulți, desigur. Nu am numărat exact dar am participat în anii ăștia la peste 2500 de interviuri de angajare. La început, pur și simplu, fără o pregătire specifică în tehnici și/sau metode de intervievat.... Între timp am făcut și câteva training-uri de "interviews skills", am și citit mult în domeniu. Dar a contat foarte mult, zic eu, fiecare dintre cele 2500 întâlniri, de la fiecare mi-a rămas ceva, evident chiar și fără să-mi dau seama.

Un mic comentariu cred că e necesar aici. Deși sunt nenumărate cursuri / training-uri / cărți / etc despre management și leadership, în general îndrăznesc să spun că în România încă e mult de lucru în această privință. Și asta se vede!

Pentru că managementul e o meserie care trebuie învățată: teoretic, dar și practic. Și trebuie tratată ca atare. A conduce oameni nu se simplifică prin a le spune ce și când să facă, e mult mai mult decât atât.

Și, de aia, nu întotdeauna cel mai bun în meseria dintr-un domeniu poate fi și cel mai bun manager din domeniu (desi cunoașterea activității, evident, ajută). Cele mai relevante și la îndemână exemple vin din sport: nu întotdeauna cei mai buni fotbaliști devin buni antrenori și vice versa; sunt foarte buni antrenori care nu au excelat ca fotbaliști. Maradona a fost un fotbalist genial, dar chiar un dezastru ca antrenor. Mourinho, în schimb nici nu a jucat fotbal adevărat, iar ca antrenor… Evident nu e, aparent, nici o regulă: Johan Cruyff a fost un jucător genial și un antrenor pe măsura. Cunoașterea (cât de profundă o fi ea a) unei meserii, nu garantează succesul ca manager.

Deci un manager nu e cel care este doar o curea de transmisie între sarcinile către echipa venite de "sus" și raportările vice-versa; el trebuie să creeze identitatea echipei, aș zice, metaforic, să o asimileze unui organism viu, având reacții și inițiative proprii.

Învață pe alții cum să facă sau să conducă.

Cum ziceam mai sus, managementul e o altă meserie. Care trebuie învățată ca atare. Sigur, că (aproape) ca orice altă meserie nu absolut toată lumea poate s-o practice. Contează și predispoziția sau pur și simplu calitățile naturale pe care le ai pentru asta. În alte domenii, la asta se spune talent. Extrapolând un pic, că tot vorbirăm de fotbal, poți sa faci tu 1253 de training-uri și antrenamente, tot n-o să joci ca Messi. Pentru că nu ai suficient talent.. Dar nici Messi nu ar fi putut ajunge unde e fără o muncă uriașă. Dar deja e un truism ceea ce am spus. Voiam însă să fac o comparație relativ la meseria de "manager". Da, nu oricine o poate face, oricâte training-uri ar absolvi. Pentru că aici contează, printre altele, și câte cărți ai citit, câte filme ai văzut și mai ales ce ai înțeles din ele… contează și ce interacțiuni ai avut … ce experiențe de viață și muncă ai avut.. Mă rog, chestii din astea…

Diversele medii abundă de informații și sfaturi despre management, leadership, interviuri și alte „soft skills”.

Atunci de ce ar mai fi nevoie de sfaturi în plus?

Pentru că încerc sa privesc lucrurile dintr-o altă perspectiva: deloc didactică sau exhaustivă (Doamne Ferește) ci doar să împărtășesc din experiența unuia care a practicat (din păcate, din fericire?..) aceasta meserie și pe care a învățat-o din mers (Training on the job cum se spune) dar și formal (training-uri absolvite și cărți citite)

Pentru că nu sunt deloc o "notorietate" în domeniu, nu mi-am exprimat părerea pe rețelele de socializare (doar pe LinkedIn am un profil și am dat câte un like ici și colo..), sunt practic un „nimeni”...Dar poate că ăsta e avantajul meu. Oare?

Cam despre asta e vorba…